Ofelia Prodan "Maşina de scris"
maşina de scris
el are în loc de inimă o maşină veche de scris. peste noapte o femeie bătrână vine, se aşază în faţa maşinii de scris şi bate rapid cu degete osoase şi uscate fiecare cuvânt. ea scrie ceea ce el visează. când el termină de visat, femeia se ridică de pe scaun, ia hârtiile scrise şi pleacă. de doi ani îl tot vizitează femeia aceasta. într-o seară s-a gândit la un vicleşug: va pune ceasul să sune înainte ca ea să termine de scris. a luat două somnifere şi s-a băgat sub plapumă. a adormit imediat şi a început să viseze. femeia a venit, s-a aşezat pe scaun şi a început să bată la maşina de scris. de data asta visul se derula atât de repede, încât, în momentul în care sună ceasul, hârtia rămase blocată în maşina de scris cam pe la jumătate. femeia rupse cealaltă jumătate şi dispăru. el se trezi, scoase hârtia rămasă şi citi. se gândi toată ziua la un nou vicleşug. când se făcu noapte luă din nou somnifere şi adormi imediat. de data asta se aşeză el la maşina de scris. femeia veni şi rămase în picioare în spatele lui, aplecându-se să privească peste umăr ce scrie. când ajunse la jumătate, el rupse coala de hârtie şi i-o întinse femeii. ea o luă cu bucurie în ochii obosiţi şi scoase din buzunarul larg al rochiei hârtia care îi trebuia lui. i-o întinse şi el o luă, apoi plecă de la maşina de scris, visând că se chinuie să lipească cele două jumătăţi şi că nu se potriveau în niciun fel una cu cealaltă.
Ofelia Prodan
Máquina de Escrever
Um rapaz em vez de ter um coração tem uma máquina de escrever velha. À noite vem uma mulher velha, senta-se à frente da máquina de escrever, com os dedos ossudos e magros, e bate rapidamente cada palavra. Ela escreve o que ele sonha. Quando o rapaz acaba de sonhar a mulher levanta-se da cadeira, agarra a folha escrita e vai embora. Há já dois anos que ele sonha com esta mulher. Uma noite lembrou-se de uma artimanha: pôs o despertador para tocar antes de ela acabar de escrever. Tomou dois soporíferos e enfiou-se na cama, adormeceu rapidamente e começou a sonhar. A mulher chegou, sentou-se na cadeira e começou a bater nos botões da máquina de escrever. Desta vez o sonho desenrola-se rapidamente, até que, no momento em que o despertador toca a folha fica parada por metade na máquina de escrever. A mulher rasga a metade e desaparece. Ele levanta-se, tira o resto da folha que foi deixada e lê. Durante o dia seguinte pensa numa nova artimanha. Quando anoitece toma de novo os soporíferos e adormece de imediato. Desta vez é ele quem se senta na máquina de escrever. A mulher chega e fica de pé atrás dele, inclina-se sobre o ombro dele para ver o que escreve. Quando ele chega a metade rasga a folha e entrega-a à mulher. Ela agarra-a enchendo de alegria os olhos cansados e tira do bolso largo do vestido a folha que lhe pertencia. Entrega-lhe e ele agarra-a, depois sai da máquina de escrever sonhando que se esforçava para colar as duas metades e que estas não se ajustavam uma à outra de nenhuma maneira.
Irina Fonseca