Ofelia Prodan "Bătrâna"
bătrâna
o bătrână stă ghemuită pe treptele unui bloc şi cerşeşte. Mâna ei este foarte lungă şi zbârcită. A strâns deja nişte bănuţi. Câteodată îi zornăie şi atunci îşi apleacă urechea şi închide ochii, de parcă zornăitul acela ar fi cea mai frumoasă muzică. Mă scotocesc prin buzunare şi găsesc o monedă. Vreau s-o pun în palma bătrânei, dar bătrâna îşi retrage palma, râde şi-mi spune cu gura ei ştirbă: credeai că te las să faci azi o faptă bună? Mă scutur de uimire şi rămân stană de piatră, în timp ce bătrâna se ridică sprintenă ca o fetiţă de pe treptele blocului şi pleacă ţopăind într-un picior, zornăind bănuţii la ureche.
Ofelia Prodan
A Velha
Está uma velha mendiga encolhida nos degraus de um prédio. A mão dela é comprida e enrugada. Conseguiu juntar algumas moedinhas. Às vezes tinem e nessa altura inclina a cabeça e fecha os olhos, como se aquele tinir fosse a mais bela melodia. Ao procurar no blusão encontro uma moeda. Quis pô-la na mão da velha mas fechou a palma da mão, ri-se e com a sua boca desdentada diz-me: achas que te vou deixar fazeres a boa acção do dia? Recomponho-me do espanto e permaneço petrificada enquanto a velha se levanta dos degraus agilmente, como uma menina, e se vai embora saltitando com um pé, tinindo as moedas aos ouvidos.
Irina Fonseca