Daniel Marin "Embrion"
Embrion
în drum spre cimitir o bătrână
îi spune domnişoarei o. cu o voce
tristă că Dumnezeu o iubeşte mult
şi o aşteaptă. domnişoara o. zâmbeşte
şi intră să se plimbe pe aleile
înguste citind atent fiecare epitaf.
din când în când îşi aminteşte
ce i-a spus bătrâna şi duce uşor
mâna la gură să-şi ascundă zâmbetul.
acum este în faţa unui mormânt gol
şi tot privind în jos treptat treptat
membrele apoi tot trupul ei ar putea deveni inerte
şi aluneca în groapă.
dar acolo jos domnişoara o. s-ar
simţi la fel de liniştită ca un embrion
într-un uter moale şi cald.
Daniel D. Marin
Embrião
A caminho do cemitério uma senhora
Diz à menina o. com uma voz
Triste que Deuz a ama muito
E que a espera. A menina o. ri-se
E entra pela alameda estreita
Lendo atentamente cada epifácio
De vez em quando lembra-se
Do que lhe diz a senhora e suavemente
Leva a mão à boca para esconder o sorrizo
Agora está à frente de uma campa vazia
E continuando a olhar para baixo, pouco a pouco,
Os membros e depois todo o seu corpo poderiam tornar-se inertes
E deslizar para o buraco
No entanto lá em baixo a menina o. sentiu-se
De tal modo calma como se fosse um embrião
Num útero mole e quente.
Traduzido por Irina Fonseca